Stele se-mpletesc pe braţul
castanului scuturat de culori pe-aleea
pe care doi bătrâni se plimbă
mână-n mână – aş vrea
să fim şi noi aşa cândva!
Pe bancă, eu,
întins pe-aleea prăfuită, tu
şi-n mâinile mele, părul tău ciufulit.
Ar putea ploua…
Ar putea…
Şi ce dacă?
Tu eşti aici…
Privind cum
se nasc galaxii în părul tău,
ascult tăceri cum se desprind
de pe tâmplele tale
să mi se cuibărească în palme…
Pe-aleea cu amurguri târzii,
ceasuri suspendate de luminile toamnei…
(12 septembrie 2011)
